Toate comportamentele noastre prezente ne furnizeaza valori si rezultate pozitive. Daca nu ar fi asa, nu le-am mentine si perpetua. In psihologie ne referim la acest tip de feedback ca fiind un „castig sau beneficiu secundar”. In termeni NLP vorbim despre ecologia intregului sistem (subiect pe care il voi aborda detaliat intr-un alt articol)

O persoana care fumeaza castiga ceva de pe urma fumatului. Daca nu ar fi asa, nu ar fuma. Poate ca se relaxeaza fumand sau are nevoie de a socializa, si dupa cum bine stii multe amicitii iau nastere acompaniate de un fum… de tigara.

O persoana care consuma alcool, are ceva de castigat de pe urma acestui fapt. Poate ca este o fire timida si considera ca alcoolul il dezinhiba comportamental. Sau viata sa actuala nu se suprapune peste asteptarile sale, iar consumand alcool evadeaza intr-o lume imaginara aparent mai buna. Sau poate, doar poate, are probleme cu asertivitatea. Si prin alcool capata acel impuls de a spune NU unei persoane investite cu putere, disipand astfel comportamentele pasive, nonasertive.

Prin urmare, atunci cand schimbam un anumit comportament, daca nu pastram aceste beneficii secundare furnizand modalitati alternative eficiente pentru atingerea lor, probabil ca schimbarile dorite de comportament nu vor dura prea mult. Aceasta explica fara indoiala, de ce atat de multe schimbari nu rezista.

Utilizeaza urmatoarele intrebari pentru a descoperi castigurile secundare pe care se poate sa le fi ascuns dincolo de comportamentele pe care le realizezi in mod curent.

• Ce anume ai pierde daca ti-ai atinge scopul?

• Cand, unde si cu cine te-ai simti bine, neavand totusi rezultatul dorit?

• Ar trebui sa renunti la ceva ce consideri a fi important, pentru a avea acest rezultat?

Recent a venit la psihoterapie o doamna cu varsta de 39 de ani, acuzand stari de anxietate insotite de atacuri de panica. Este casatorita si are un singur copil. Din pacate copilul este diagnosticat cu intarziere mintala accentuata. Cu un an in urma a decis sa duca copilul intr-un centru specializat pe astfel de probleme, vizitandu-l de 2-3 ori pe saptamana. Insa, dupa aceasta decizie, socrii au inceput tot mai mult sa o invinovateasca pentru faptul ca si-a „abandonat” copilul. Chiar si sotul care initial a fost de acord, a inceput sa-i reproseze. Cu atat mai mult cu cat era casnica.

Si ce s-a intamplat: pentru a-si justifica fata de socri si sot lasarea copilului intr-un centru, a dezvoltat ca mecansime inconstiente de aparare aceste atacuri de panica. Acum este o situatie diferita, vine si ia tratament medicamentos de la psihiatru, vine de 2 ori pe saptamana la psihoterapie. Este o persoana bolnava care nu mai este capabila sa creasca copilul.

Si ce crezi, s-au diminuat simptomele in urma tratamentului? Deloc! Caci beneficiile de pe urma acestor simptome anxioase sunt mult prea importante pentru ea.

Ma bucur enorm ca le-a constientizat si asumat. Restul depinde numai de ea. Si ramanem curiosi la ce se va intampla.

As mai adauga doar cateva randuri: suntem uneori tentati sa o judecam pentru ce a facut. Valorile si convingerile noastre sunt poate diferite de ale ei. Insa, in calitate de psihologi, psihoterapeuti, coachi, traineri NLP, e nevoie sa ne abandonam, sa-i oferim libertatea de a lua deciziile cele mai bune pentru ea si in niciun fel sa-i inducem propriile noastre rezolvari la problema. Astfel lucram pentru client si nu pentru noi.