Sunt la cabinet intr-o sedinta de hipnoterapie cu o persoana care traverseaza stari anxioase. Mai am cca 15 minute pana sa inchei sesiunea cand deodata aud pe hol doua persoane care se cearta. Imediat devin atent la modul in care integrez acea cearta persoanei aflate in stare de transa: “o parte din tine asculta sunetele din jur, in timp ce o alta parte din tine e furisata cu totul in interior, acolo unde este atat de multa liniste si relaxare…”

Timpul se scurge si poftesc in cabinet cele doua persoane de pe hol. Sunt un cuplu in jurul varstei de 35 de ani. In cele mai multe situatii, in cadrul primei intalniri, obiectivul e sa-i ascult activ, sa inteleg ce e in interiorul lor, care sunt provocarile cu care se confrunta – cum gandesc, simt si se comporta, ca apoi sa stabilim impreuna obiectivele consilierii psihologice/psihoterapiei. De aceasta data mi-am propus sa abordez diferit situatia. Auzind cearta lor si observand ca inca sunt asociati emotional, prima intrebare dupa ce am facut cunostinta a fost: “priviti-va reciproc in ochi si enumerati care sunt 5 calitati ce definesc intru totul partenerul de viata?” Ce crezi ca s-a intamplat? S-a asezat o liniste monumentala… Iar intreaga sedinta s-a desfasurat in jurul ideii a ceea ce este functional intre ei. Am cautat sa fiu centrat pe nevoile lor din perspectiva punctelor care ii unesc, caci tocmai din acest unghi nu se mai privisera de ceva timp.

Chipurile lor deveneau tot mai luminoase, chiar daca la nivelul cuvintelor mai erau stingheri in a-si oferi aprecieri.

Draga cititor/oare, care crezi ca sunt situatiile in care e potrivit sa te centrezi pe resurse, pe aspectele pozitive, pe punctele tari, pe ceea ce este functional?

Cum sa zic, asta nu inseamna in vreun fel ca neglijezi ceea ce nu merge cum iti doresti, sau ca le pui undeva sub pres si te faci ca nu mai exista. Cum considera unii psihanalisti ca ele se ascund undeva in subconstient si ca vor iesi mai tarziu sub alte forme. Gasesc mai degraba ca extinzi aria de a explora acele provocari si ca te raportezi nu din interiorul problemelor ci din afara lor. E acea fraza tot mai des folosita, gandirea de tip afara din cutie. Te provoc la un exercitiu: uneste cu 4 linii cele 9 cerculete din desenul de mai jos, fara sa treci de mai multe ori peste aceeasi linie si fara sa ridici pixul. Solutia este la sfarsitul articolului…

Cred ca iti poti aduce aminte de situatii in care analizand tare mult si cu implicare emotionala o anumita problema, ramaneai ancorat in ea, iar cand te detasai si deveneai relaxat, isi faceau aparitia in minte si solutiile. E ca atunci cand ai in mana un mar, iar pe o zona a lui este o pata mica. Daca alegi sa te uiti doar la acea pata, vei pierde din vedere frumusetea marului. Cand alegi sa privesti pata, cauta sa o faci prin acceptare si seninatate.

Schimbarea in NLP pleaca de la starea actuala la starea dorita. Dupa ce identifici ce te preocupa in prezent, te indrepti catre cum anume vrei sa gandesti, sa te simti si sa te comporti. Iar intregul demers e ca intre starea actuala si cea dorita sa fie presarate resurse. Sunt o sumedenie de tehnici NLP utile care ofera o autentica libertate emotionala.

De exemplu: Stare actuala – ma simt trist

Resurse  – incredere, seninatate, detasare, umor

Stare dorita – ma simt bucuros, vesel.

Cred ca sunt situatii in care cu cat ne preocupa ceea ce nu merge si cautam sa aducem la suprafata experiente dureroase din trecut, cu atat exista posibilitatea de a ramane ancorati in ele. Intentia este una pozitiva, de constientizare a ceea ce ni s-a intamplat, ca din aceasta iluminare sa vina schimbarea. Insa creierul nu functioneaza doar pe acest tipar.

Am intalnit persoane la cabinet care cu cat sapam in interior amintirile negative, cu cat faceam o arheologie tot mai minutioasa, cu atat ramaneau prizonierii trecutului. Deveneau solutii care de fapt mentineau problema.

Iti propun cateva “pastile” psihologice in obtinerea si mentinerea starii de bine:

1. Inlocuieste intrebarea “de ce?” cu intrebarea “cum anume sa fac?”

“De ce sunt trist?” inlocuieste cu “cum sa devin vesel?”

“De ce nu am un partener?” inlocuieste cu “cum sa fac sa am un partener?”

“De ce anume simt anxietate?” inlocuieste cu “cum sa ma simt in siguranta?”

2. Prelucreaza obiectivul prin simturile tale

Creaza imagini clare si vii cu obiectivul si resursele tale. Mareste volumul monologului interior al momentului in care ai atins ce ti-ai propus. Lasa corpul sa inregistreze toate senzatiile specifice dorintei tale. Conturandu-ti in minte atingerea obiectivului, probabilitatea de a deveni realitate creste exponential. Caci creierul va sti in detaliu catre ce se indreapta si iti va intari motivatia de a actiona.

3. Asigura-te ca ce iti propui este ecologic

Apreciaza care va fi impactul schimbarii pe toate planurile vietii tale. Daca vrei sa ai o situatie financiara mai buna, analizeaza care vor fi consecintele asupra familiei. De exemplu, petrecand mai multe ore la serviciu, s-ar putea ca sotia sau copii sa se indeparteze de tine… Ecologia nu te impiedica sa faci ce-ti doresti, ci doar sa te responsabilizeze asupra efectelor pe care le produci asupra celorlalti.

4. Cauta sa stabilesti pasii indeplinirii obiectivelor incat sa fie initiati si mentinuti de tine

Revenind la acel cuplu de la inceputul articolului, in a doua intalnire i-am intrebat: “ce schimbari vreti sa faceti in urmatoarea saptamana?” Imediat, sotia a spus: “vreau ca sotul sa nu mai tipe la mine cand uit ceva anume, sa nu imi mai faca observatii de la orice amanunt, sa se implice mai mult in treburile casei, sa iasa cu mine la mall, etc” Iar sotul: “sa inteleaga ca atunci cand nu vorbesc cu ea, nu sunt suparat ci doar oboist, sa nu se mai lase influentata atat de mult de maica-sa, etc”

Observi ca fiecare asteapta ca schimbarile sa vina de la celalalt. E atat de pretios ca atunci cand vrei sa se schimbe ceva, sa incepi cu tine: vreau sa raman calma cand sotul tipa la mine, vreau sa am incredere in mine cand imi face observatii, daca sotul are nevoie de un timp al lui, aleg sa fac ceva util pentru mine…

Provocarea acestei gandiri de tip afara din cutie, ilustrata de Chongs, evidentiaza propriile limitari, ingradiri. Cu toate ca in enunt nu a fost mentionat ca nu avem voie sa depasim suprafata patratului,  mintea noastra a cautat solutii strict in acel perimetru. Solutia vine din depasirea granitelor acelui patrat…