Trecut – prezent – viitor. Ce te definește?

Te-ai întrebat vreodată unde te situezi pe linia timpului?

Vei spune că sună absurd întrebarea mea și că răspunsul logic este, bineînțeles, în prezent.

Și sunt în acord cu tine. Fizic, ești aici și acum, prin urmare în prezent. Dar mintea ta unde este? Trăirile tale, gândurile, sentimentele, emoțiile, toate astea, unde sunt? Sunt aici cu tine?

Întâlnesc mulți oameni care sunt prizonieri ai propriului trecut. Sunt afectați de diverse întâmplări din trecutul lor și țin strâns de emoțiile și trăirile pe care le-au experimentat la un moment dat. Toate astea sunt în defavoarea lor, pentru că duc la manifestarea unor sentimente negative precum frustrare, dezamăgire, depresie, anxietate, agresivitate, furie.

Fie că vorbim de evenimente ce le-au schimbat viața în mod negativ, fie că ne referim la momente frumoase cu o încărcătură pozitivă ce stârnesc nostalgie, ele au fost și nu se mai repetă.

Ceea ce ar fi minunat ca noi toți să înțelegem e că trecutul nostru este o lecție și nu o sentință. De ce să readucem în prezent emoții negative sau de ce să căutăm la nesfârșit, fără sorți de izbândă un sentiment pozitiv pe care l-am trăit cândva? Agâțăndu-ne de trecut nu facem decât să tragem după noi un bagaj ce devine din ce în ce mai greoi și mai dificil de purtat în spate. Un bagaj ce ne întârzie dezvoltarea, ne ține pe loc, ne blochează și de cele mai multe ori ne împiedică să ajungem la o destinație mult dorită.

Renegarea trecutului nu este o soluție. Nu este deloc util să ștergem cu buretele experiențe din viața noastră. Nu merită să ne prefacem că anumite lucruri nu s-au întâmplat. Nu este de dorit așa ceva.

Și atunci ce e de făcut? O alegere.

Putem alege să învățăm din încercările la care ne-a supus viața, să tragem concluzii, să acceptăm faptul că au contribuit la dezvoltarea personalității noastre, dar nu definesc în totalitate cine suntem azi.

Putem alege să dăm drumul bagajului ce ne îngreunează, să îl lăsăm în urmă, să îi zâmbim și să îi mulțumim că ne-a format anumite abilități.

Putem alege să ne întrebăm dacă într-o situație similară cu un eveniment din trecut am reacționa și simți la fel ca atunci. Sau am da frâu liber experienței de viață dobândită între timp să ne ajute să acționăm diferit, evident în favoarea noastră, ținând cont de ecologia propriului psihic.

A ne împăca cu trecutul nostru este esențial pentru a trăi cu adevărat în prezent, pentru a simți emoții prin filtrul lui “aici și acum”. Astfel putem lua decizii care să aibă un impact pozitiv asupra viitorului nostru. Doar așa putem avea mintea limpede și liniștită pentru a conștientiza contextul actual al lumii în care trăim, diferit de ceea ce am experimentat până acum. Doar așa putem avea libertatea de a  îmbrățișa darul pe care îl avem: prezentul.

Exercitiu de conștientizare a prezentului (îți sugerez să-l înregistrezi pe telefon sau reportofon):

Descoperă o poziție confortabilă într-un fotoliu sau canapea. Observă dacă vrei sa te cufunzi într-o stare centrată pe interior cu ochii deschiși… sau poate, doar poate, lași pleoapele să se închidă… oferi atenție mușchilor din zona feței… doar îi conștientizezi fără a-ți propune să schimbi ceva… cobori la nivelul pieptului… și observi modul în care respiri… și odată cu fiecare inspirație simți cum cobori și mai adânc în interior, până la acel nivel confortabil ție… iar pe măsură ce expiri, lași gândurile, imaginile interne să se disipe…. descoperind cum mai devreme sau mai târziu, o stare de seninătate te cuprinde… dacă apar momente în care mintea călătorește într-o altă direcție, conștientizezi asta și cu blândețe și înțelegere față de ea, revii pe conștientizarea propriului corp… oferi atenție brațelor, senzațiilor de la nivelul lor… și le lași în continuare cu înțelegere și detașare… apoi cobori la nivelul picioarelor, încât simți contactul dintre canapea si ele… păstrezi liniștea două minute, trăind puterea liniștii și liniștea puterii… apoi îți multumești pentru această experiență… deschizi ochii și îți oferi un zâmbet 🙂