În viața de zi cu zi avem parte mereu de noi provocări, de neprevăzut, de situații limită, care ne pot schimba planurile sau pot modifca un context în care întreprindem o acțiune. Flexibilitatea în gândire și acțiuni reprezintă resurse importante și necesare pentru a depăși obstacole. Găsim astfel alternative și ne adaptăm noilor condiții.
Atunci când intrăm în contact cu un nou task, ne implicăm în totalitate pentru a-l duce la bun sfârșit. Dăm tot ce avem mai bun. Activăm, inconștient și uneori conștient, o doză semnificativă de stres. Cu intenția pozitivă de a obține rezultatele așteptate. Dar stresul nu e sinonim cu implicarea. Ba din contră, poate pune piedici pentru că determină instalarea panicii, apariția unor reacții la nivelul respirației, circulației sangvine, a îndemânării, încețoșează logica și astfel mai mult greșim și pierdem timp prețios.
Detașarea e o mai bună prietenă a implicării, determinând un calm și o relaxare ce dă voie creierului să concentreze eforturile fizice și psihice doar asupa acțiunii în desfășurare. Dar chiar și în acest caz putem să alunecăm într-o extremă ce aduce cu ea rezultate negative. Dacă ne relaxăm prea mult, poate pentru că am mai făcut o dată sau de mai multe ori ceva asemănător, nivelul implicării scade și ca urmare calitatea muncii noastre are de suferit. Prin urmare nici prea relaxați și Zen nu e tocmai productiv să fim.
Care ar fi calea de mijloc? Răspunsul îl găsim printre rânduri: implicarea. Nu întâmplător am strecurat acest cuvânt pe alocuri. Indiferent de situație, de acțiune, de context, fie că reprezintă noutate, sau deja e rutină, implicarea e mereu la îndemână și utilă. Atrage după sine conștientizarea, vizualizarea și apoi afirmarea.
Exercițiu
Pentru a clarifica semnificațiile celor din urmă îți propun să faci un exercițiu.
Ce răspuns îmi oferi sau îți oferi la întrebarea: “Poate fi rupt un creion doar cu un deget?”
Presupunem că o persoană stă în fața ta și ține cu mâinile capetele creionului. Ce gânduri îți trec prin minte? Poți să îl rupi doar cu un deget?
Unii vor spune că pot. Alții că nu pot. Poate există și varianta “încerc”. Apare și întrebarea “E un truc la mijloc?”.
Experiența de până acum cu alte persoane mi-a oferit diverse răspunsuri și atitudini vis-à-vis de acest exercițiu. Iar reacțiile fiecăreia la reușită sau nereușită sunt de cele mai multe ori de surpriză.
Îți ofer o sugestie: vizualizează creionul rupt și degetul cu care l-ai lovit un pic mai jos de nivelul la care se află acesta. Inspiră adânc, iar atunci când ești gata, expiră și acționează. Ce a rezultat? Cum te simți? Ce emoții ai experimentat? Poți folosi strategia asta și în alte situații similare?
Răspunsurile le vei găsi mereu în forțele proprii. Și nu mă refer la forța fizică, ci la cea psihică.
Dacă ești stresat, nu te poți concentra, iar dacă te relaxezi prea mult nu mai depui suficient efort.
Varianta de mijloc este implicarea. Conștientizează că ai o provocare în fața ta, vizualizează rezultatul dorit, afirmă că poți ajunge la acel rezultat iar apoi treci la fapte.
Nu-i așa că drumul parcurs spre destinația finală are mai mult farmec?
Numai gânduri bune!