Poate te intrebi care sunt factorii ce produc schimbarea intr-o sesiune de coaching. Cercetarile recente bazate pe sinteza a zeci de studii de specialitate (Lambert et all) au obtinut rezultate surprinzatoare pentru unii terapeuti sau coachi puternic impamanteniti intr-o anumita forma de coaching. Si anume ca relatia terapeutica reprezinta cca 30% din eficienta schimbarii, devenind factorul cel mai important:

• relaţia terapeutica: 30% – empatie, acceptare neconditionata, alianta terapeutica, congruenta, feedback;
• tehnici de interventie specifice: 15% – precum coaching cognitiv-comportamental, coaching NLP, coaching sistemic, etc.;
• efectul placebo: 15% – sperantele si expectantele pe care le acorda clientul demersului terapeutic;
• factori personali ai clientului: 40% – factori psihologici si de educatie, factori economici, suportul social, evenimente intamplatoare extraterapeutice, etc.

Empatia

Empatia constituie nucleul central al relatiei in coaching. Cercetarile recente considera empatia ca fiind o caracteristica a inteligentei emotionale (Daniel Goleman). Cel mai consacrat adept al empatiei in psihoterapie si coaching este Carl Rogers, fondatorul Terapiei Centrate pe Client. El considera ca “a fi empatic inseamna a percepe cu acuratete cadrul intern de referinta al altuia, cu toate componentele sale emotionale si semnificatiile care-i apartin <ca si cum> ai fi cealalta persoana, dar fara a pierde conditia <ca si cum>”.

Cu privire la relaţia dintre empatie si trasaturile personalitatii, putem concluziona urmatoarele aspecte:

• persoanele empatice sunt caracterizate prin caldura, extraversiune, flexibilitate, altruism, atitudine optimista;
• persoanele slab empatice inclina spre introversiune, rigiditate, egocentrism, nu acorda atentie trairilor afective ale altor persoane.

Cladirea raportului psihologic prin NLP

Raportul coach-client reprezinta o relatie de influenta si respect reciproc. Cand ne aflam intr-o relatie armonioasa si empatica cu cineva, corpul nostru adopta o postura similara corpului celuilalt, gesturile se aseamana tot mai mult, aspectele paraverbale ale limbajului tind sa se sincronizeze, ritmul respiratiei sufera modificari in functie de al clientului, expresia fetei devine si ea oglindita.

Avand in vedere ca tinuta exterioara reflecta intotdeauna universul sau interior, sincronizarea nonverbala, paraverbala si verbala reprezinta elemente de baza in schimbare. Cu cat reflectam mai multe aspecte ale comportamentului lor, cu atat comunicarea devine mai eficienta. Scopul raportului psihologic consta in transmiterea unor mesaje subconstiente celuilalt precum ca simtim, gandim si ne comportam asemanator.

Referindu-ne la armonizarea paraverbala, raportul psihologic presupune preluarea tonalitatii si a ritmului vocii clientului. Identificam ce timbru vocal contine discursul sau, care este tonalitatea vocii (grava/ascutita, ampla/ferma), daca volumul este puternic sau slab, ritmul lent sau rapid, care sunt cuvintele subliniate (cele pe care interlocutorul le accentueaza), prezinta intreruperi sau este fluid, face pauze mari sau mici pana incepe sa vorbeasca din nou. Dupa ce identificam aceste elemente, incepem sa le preluam si astfel pasim pe teritoriul lui. Este ca si cum am canta impreuna aceeasi partitura muzicala.

Comportamentul nonverbal bine oglindit cu al clientului, creaza o stare de simpatie care permite influenta si comunicarea. Cand observam doua persoane care se simpatizeaza, raportul psihologic devine evident, din motiv ca ele devin asemanatoare si isi influenteaza si potrivesc reciproc postura si gesturile. Daca una dintre ele inclina capul spre dreapta, cealalta o va urma, la fel daca isi incruciseaza picioarele, mainile sau daca va intensifica ritmul gesturilor.

Armonizarea verbala se refera la identificarea registrului senzorial dominant al celuilalt si folosirea cat mai multor cuvinte specifice lui. In Programarea Neuro-Lingvistica (NLP) modurile in care preluam, stocam si codam informatiile senzoriale pe plan mintal poarta numele de sisteme reprezentationale.

Pentru a descrie o experienta utilizam cuvinte. Alegerea cuvintelor indica sistemul reprezentational dominant sau preferat. Spre exemplu, daca este o persoana orientata spre vizual va folosi in discursul sau formule precum: “gandurile mele sunt intunecate”, “imi imaginez ca o să fie bine”, “viaţa mea devine tot mai incetosata”, “imi este limpede precum cristalul cum trebuie sa procedez”.

Daca este o persoana cu dominante auditive, va utiliza cuvinte precum: “viata mea nu prea ma face sa vibrez”, “imi suna bine ceea ce-mi recomandati”, “realizez ca amplific constient gandurile negative”, “imi vine sa urlu de fericire”.

Clientii orientati catre kinestezic folosesc urmatoarele expresii: “simt ca nu e bine”, “rezultatele sedintelor de coaching sunt perfect palpabile”, “cand trebuie sa ies din casa inlemnesc de frica, sangele parca ingheata, devin nelinistit si incordat”, “nu pot sa-mi tin viata

Atunci cand coach-ul se adreseaza clientului in acelasi sistem reprezentational, acesta percepe in mod inconstient ca este inteles si acceptat la un nivel profund.

Acceptarea necondiţionata

In cadrul relatiei in coaching, este important sa-i respecti credintele si valorile clientului. Acest lucru nu inseamna ca trebuie să fii de acord cu el in orice privinta sau cu toate comportamentele sale, ci presupune o disponibilitate de a accepta persoana fara a emite judecati de valoare conform propriilor realitati, fara rezerve si evaluari. “Terapeutul nu trebuie sa accepte anumite sentimente ale clientului si sa respinga altele, ci sa-l valorizeze intr-o maniera totală, neconditionata”. (Ion Dafinoiu)

Consideram ca acceptarea neconditionata promovata de Carl Rogers este strans legata de presupozitia NLP conform careia “la un nivel mai profund/inalt toate comportamentele au o intentie pozitiva”. Separand intentia din spatele oricarei actiuni de actiunea in sine, putem obtine o imagine mult mai clara asupra complexitatii fiintei umane.

Congruenta

In procesul comunicarii cu clientul, coach-ul trebuie sa fie congruent cu ceea ce doreste sa transmita. Congruenta presupune ca intreaga personalitate sa fie intr-o armonie perfecta cu ceea ce face si spune intr-un anumit moment. In NLP, congruenta reprezinta acea stare in care limbajul trupului, cuvintele si actiunile unei persoane sunt complementare, in acord si se indreapta in aceeasi directie. Cu cat apar discrepante mai adanci in interiorul coachiului, cu atat ii va fi mai dificil sa acorde atentie deplina clientului si sa adreseze intrebari eficiente in timpul dialogului.

Incongruenta presupune un conflict in interiorul persoanei, conflict ce poate duce la distrugerea relatiei terapeutice. Congruenta presupune potrivirea cuvintelor cu faptele, iar incongruenta rezulta atunci cand gura si trupul nu vorbesc aceeasi limba. Ca atunci cand o persoana spune da miscand capul de la stanga la dreapta sau intampina pe cineva cu un zambet care nu implica decat buzele, etc.