Cu totii am traversat de-a lungul vietii si momente neplacute, dureroase, care au produs suferinta.

Dincolo de ce s-a intamplat atunci, cred ca foarte pretios e cum impachetam cele intamplate, caci cautam sa le dam un sens. Tragem o serie de concluzii despre noi si ceilalti. Dupa aceste convingeri ne ghidam apoi, iar ce urmeaza ne intareste si mai mult modul in care ne vedem.

Imi aduc aminte de o persoana cu care am lucrat la cabinet.

Mihai, 34 de ani, lucreaza in domeniul IT-ului. S-a prezentat pentru a-si imbunatati respectul de sine. A relatat ca in urma cu 2 ani a fost la un interviu pentru un job in IT si a reactionat atunci cu ingrijorare si teama. In toata aceasta perioada l-a macinat acel episod, alimentandu-se cu o serie de ganduri precum “am fost slab, incapabil”, “nu m-am descurcat”, intrand astfel intr-o bucla plina cu vinovatie si nemultumire.

Ce descoperim aici:

Mihai la interviu a simtit ingrijorare si teama.

In prezent, ca atitudine la ce s-a intamplat atunci, simte vinovatie si nemultumire.

Ce vreau sa iti comunic este ca ce gandim si simtim intr-o anumita situatie este un prim pilon. Insa, modul in care ne raportam ulterior la ce am gandit sau simtit intr-un moment anume, reprezinta un sistem mult mai complex care duce la formarea unor convingeri limitative si a unor emotii inutile. Astfel, ceea ce credem despre noi dupa o situatie, opereaza la un nivel superior al constiintei noastre si au o mai mare putere de patrundere.

Ingrijorarea, nervozitatea, teama, mila etc. traite intr-un anume moment pot fi complet legitime si relativ inofensive.

Dar, cand acestea sunt de un ordin superior precum ingrijorarea despre ingrijorare, teama despre teama, ele devin morbide si mult mai penetrante in mintea noastra.

Exercitiu:

Ruleaza o amintire neplacuta in minte. Priveste-te in acea experienta. Asculta ce spuneai atunci, tie sau altei (altor) persoane implicate. Observa ce emotii traiai atunci. Ce ganduri iti treceau prin minte.

Iar acum raspunde la urmatoarele intrebari:

Ce crezi sau gandesti despre acea experienta?

Iti justifici emotiile neplacute? Le validezi? Le urasti? Le dispretuiesti? Le accepti?

Iti propun sa gestionezi provocarile vietii raportandu-te la tine cu blandete, cu intelegere, cu iubire, cu acceptare. Iar acceptarea nu inseamna ca te resemnezi in vreun fel, nici ca esti de acord cu ce ai facut candva, ci mai degraba sa capete sens pentru tine de ce ai facut, gandit, simtit asa.

Acceptarea nu presupune sa te privesti cu mila sau compatimire. Ci mai degraba ca te conectezi cu tine, sa te privesti cu multa caldura si seninatate in suflet.

Intoarce-te acum la amintirea neplacuta. Pe masura ce te privesti in experienta, apropii-te de tine de atunci, priveste-te in ochi si spune-ti ca te iubesti. Imbratiseaza-te, oferindu-ti toata dragostea. Spune-ti ca esti o persoana minunata. Si observa ce transformari apar in interior tau, care iti ofera tot mai multa libertate…