De obicei, ajung la cabinet cu 20 minute inaintea intalnirii cu primul client/pacient. Intr-o dimineata cat savuram cafeaua, mi-am adus aminte de un interviu cu Dan Puric. E o persoana care ma inspira. Ce redau mai departe e rodul filtrelor mele, incat sper sa transmit mesajul asa cum a intentionat el. Apropiindu-se de o biserica, a intalnit o persoana care se plangea de oamenii din ziua de astazi. Ca nimic nu merge, oamenii sunt rai, niste mincinosi… Intamplator sau nu, la intrarea in biserica se afla o cersetoare care a asistat la acea conversatie. Doamna a intervenit cu o voce congruenta, impunatoare si cu un usor iz de ironie inteligenta, spunandu-i omului pamantiu: “sunt bre oameni frumosi, numai ca nu ii vezi dumneata”. Fraza cersetoarei a lasat urme adanci in interiorul meu. Cat NLP gasesc in spusele ei, cata profunzime si intelepciune.

Iti propun niste sinonime: pentru omul frumos=luminos, iar pentru omul urat=intunecat, pamantiu.

Omul frumos alege sa vada frumosul in ceilalti, alege sa vada frumosul in ce-l inconjoara. Orice progres face se lasa incantat, iar asta nu inseamna ca traieste intr-un glob de cristal si nu vede alte culori ale acestei realitati. Le vede, insa alege sa se alimenteze cu ce-i pozitiv. Nu o face pentru ceilalti, ci pentru el. Este constient ca plangandu-se de uratul din jur, traverseaza tot felul de emotii deloc utile. Stie ca poate sa influenteze evolutia adaugand si mai mult frumos, in contrast cu remedierea uratului.

Omul luminos nu e cu nimic mai putin realist decat omul intunecat. Exista un adevar absolut? Mai exact care este realitatea? Eu cred ca noi impletim realitatea, o construim cu fiecare decizie pe care o luam.

Omul pamantiu e nemultumit de ce-i in jurul lui, de ceea ce nu e in sfera controlului sau. Omul frumos actioneaza asupra aspectelor ce se afla in sfera propriului control. Omul intunecat se vaita de Romania, de politicieni, de medici, de politisti, de zona geografica in care traieste, de vecini, de prieteni, de sefi, de el. Omul frumos iubeste Romania, descopera ca se fac progrese si ca urmare a deciziilor politice, ca in sistemul de sanatate se pune tot mai mult accent pe calitate, ca dascalul se conecteaza cu copiii nu prin frica si pedeapsa ci prin deschidere, flexibilitate si blandete.

Traiesc cu convingerea ca in situatia in care la stirile TV s-ar scoate in evidenta performantele care au loc in fiecare zi si s-ar mentiona intr-un procent mai scazut lucrurile teribile (accidente, crime, violuri), am deveni si mai frumosi, luminosi.

Daca seara inainte de culcare ne-am adresa intrebarile: “ce a fost bun astazi?”, “ce am facut bine astazi?”, “ce am vazut bun in ceilalti astazi?”, viata ar fi si mai fericita.

Nu exclud uratul din viata mea. Ma uit si acolo caci am multe de invatat, insa ma asigur ca nu raman cantonat acolo, ca nu il amplific. De peste 16 ani sunt psiholog la Spitalul de Psihiatrie Socola unde am intalnit mii de persoane care sufera de depresie si anxietate. Sunt cele mai frecvente probleme in zilele noastre, cu toate ca avem o calitate a vietii superioara deceniilor precedente. Constat ca multe suferinte sunt intretinute de insasi acele persoane. Nu sunt cuprinse de depresie ca urmare a unor experiente exterioare, ci mai degraba ca isi alimenteaza mintea cu ganduri demobilizatoare. Se iubesc tot mai putin, au grija de ei tot mai rar, nu se opresc sa se uite in sufletul lor. Ce tine de mine ca psiholog consta in a-i reorienta catre ei, sa-si constientizeze gandurile, emotiile si comportamentele, ca apoi sa le gestioneze mai eficient. Traiesc multa bucurie cand vad ca licareste lumina in ochii lor.

In intalnirile noastre, evit sa dau sfaturi. Aplic multe tehnici NLP si adresez plin de curiozitate intrebari, caci fiecare persoana are propriile sale raspunsuri. Ce-si raspund ei e mult, mult mai important decat sfaturile mele. Tot progresul facut e meritul lor. Eu ii insotesc in aceasta calatorie, insa calatoria este a lor. Ei stabilesc pe ce drum sa mearga mai departe, ce alegeri sa faca, cum altfel sa gandeasca, ce emotii sa-si ofere mai mult.

In spatele chipului si atitudinii omului intunecat, cred ca asteapta sa iasa la suprafata un adevarat tezaur. Adesea intunericul din om e un scut de aparare. Da, intunericul, oricat de neplacut este aduce beneficii. Ma protejeaza in a ma aventura catre situatii noi care pot duce la esec. Ma tine in situatii care cu toate ca sunt neplacute, le cunosc si imi ofera siguranta. Primesc de la ceilalti afectiune, atentie, grija, intelegere. Astfel, pe masura ce constientizez ce nevoi imi satisfac prin latura intunecata, incep sa vad capatul tunelului si lumina care asteapta sa ma imbratiseze.

Pastile psihologice pentru a ramane/deveni frumos:

• Observa cu detasare, seninatate si blandete ce ganduri si senzatii corporale ai. Tu esti mult mai mult decat o suma de ganduri si emotii.
• Ai grija de corpul tau, caci el oglindeste interiorul.
• Daca nu zambesti des, prefa-te. Va sosi timpul in care o vei face autentic iar creierul va integra ce-i oferi.
• Comunica celorlalti ce te deranjeaza si nu tine in tine. Gaseste o cale de a comunica pasnic, nonviolent. La cursurile NLP pe care le sustin pun mult accent pe o comunicare asertiva, empatica.
• Retine ca tu alegi cum gandesti, ce simti, cum te comporti si cum raspunzi actiunilor celorlalti.
• Tu nu esti responsabil de asteptarile celorlalti de la tine. Elibereaza-te de astfel de presiuni.
• In loc sa citesti gandurile altora, ofera-ti un ragaz pentru a-i intreba despre ce este vorba. Raspunsul lor e uneori complet diferit de ceea ce credeai.
• Ofera-ti timp de relaxare.
• Adu-ti aminte sa-ti oferi iubire.

Lista ramane deschisa. Iti multumesc in situatia in care vrei sa o impartasesti si cu mine.