Cu toate ca in prezent comunicam tot mai mult, ne intelegem tot mai putin

Acest citat era scris pe usa salii de curs din cadrul Facultatii de Psihologie din Chisinau, unde urma sa sustin o formare de Master NLP. Ochii mi s-au marit si oarecum contrariat, mi-a aparut intrebarea: “daca e asa, de ce se intampla asta?” Nu cred ca tine de cat comunicam, ci mai degraba de modul in care o facem. Cuvintele au un impact urias asupra vietii noatre psihologice, atat cele pe care le auzim de la ceilalti, cat si cele pe care ni le spunem. Rareori luam cate o pauza pentru a constientiza monologul interior sau a analiza ce simtim cand ne vorbesc alte persoane.

Din primii ani de viata ne conturam un model despre noi si lume plecand de la ceea ce ni se comunica. Nu gasesc responsabilitate mai mare decat a fi atent la cum comunic cu copiii. Ce le comunic cu o incarcatura emotionala puternica reverbereaza adanc in interiorul lor, caci capacitatea de a fi selectivi cu ceea ce primesc e destul de restransa.

Provocator pentru mine e sa le comunic referindu-ma la comportamente, la ceea ce se intampla “aici si acum”, fara a ma intoarce la ce au facut in urma cu o zi, saptamana sau luna. E atat de diferit, plecand de la scenariul in care copilul a luat calificativul Insuficient la romana, sa-i comunic:

  1. Ce urat din partea ta, la cate fac eu pentru tine si tu vii acasa cu Insuficient?
  2. E clar ca esti slab la romana, ca nu te descurci….
  3. Pentru ca ai luat Insuficient, o saptamana esti pedepsit si nu te mai las deloc pe tableta
  4. Hai sa discutam despre ce s-a intamplat… mai exact, ce nu ai inteles? As vrea sa parcurgem impreuna testul. <Dupa ce am facut asta> Ok, te rog sa-mi zici cu ce ramai dupa aceasta experienta? Cu alta ocazie, cum altfel ai vrea sa faci pentru a intelege mai bine materia la romana?

Cred ca este usor de apreciat care scenariu este productiv si mobilizator pentru copil.

Nu o sa uit niciodata o intamplare din copilarie. Eram in clasa a-VI-a si mergand spre casa, in fata mea erau un coleg cu tatal sau. Primisem notele la teza de la matematica. La scoala din Pascani unde eram, note de 10 erau foarte rare, iar de 9 cand si cand. Acel coleg al meu luase nota 8 si cateva sutimi, fiind printre cele mai bune. Ce i-a spus tatal lui auzind nota: ”Eu de numai nota 8 iti dau mancare?” S-a asternut o liniste monumentala, bacoviana, iar capul colegului meu a ramas atintit in jos pana a ajuns acasa. A fost un moment in care am constientizat ca sunt binecuvantat cu parintii pe care ii am.

Sunt situatii in care cel mai potrivit e sa comunici… prin tacere! Sa-l asculti activ pe celalalt pentru a simti ca esti alaturi de el si atat! Sunt situatii in care celalalt nu are nevoie de sfaturile tale. Doar vrea sa se elibereze spunand ce are pe suflet. Imi aduc aminte de un moment in care fiul meu Teodor s-a certat cu cel mai bun prieten. Era atat de furios incat atunci cand m-a vazut a izbucnit in lacrimi. L-am imbratisat si l-am ascultat despre ceea ce s-a intamplat. Din cand in cand repetam unele cuvinte spuse de el pentru a-i arata ca e important ce-mi spune si am avut grija sa ma armonizez nonverbal cu el preluand aceeasi pozitie a corpului, miscand mainile asemanator cu ale lui… Mult mai tarziu, dupa ce si-a ventilat emotiile, am discutat cu privire la ce invata din aceasta provocare, apoi am facut un joc de rol in care eu eram Teodor iar el era colegul lui.

Sfaturile au cele mai bune intentii, imi este clar asta. Totodata impactul asupra celuilalt nu este intotdeauna unul constructiv. Unei prietene i-a murit cainele si a postat un mesaj pe Facebook anuntand asta. Am fost tare curios sa analizez psihologic comentariile la postare. Cam 90% dintre ele erau de genul: “lasa ca o sa treaca, stiu ca esti puternica!”, “ia-ti un alt caine, nu-l va inlocui dar te vei simti mai bine” sau “am trecut si eu prin asta, stiu cum e”. Repet, toate persoanele au cautat sa fie alaturi de ea. Cum gasesc potrivit intr-o astfel de situatie e: ”iti transmit un gand bun si o imbratisare calda! Daca vrei sa iesim intr-o zi, as fi tare bucuros!” Cred ca cealalta persoana nu are nevoie de solutii, caci este capabila sa si le gaseasca. Nu are nevoie sa stie ca au trecut si altii prin asta, caci pe ea o intereseaza acum propria persoana. Atunci cand vreau sa fiu empatic cu cineva, prima intrebare e: “ce nevoie vrea sa-si satisfaca prin ce mi-a spus/scris?” Comunic apoi conform nevoii pe care cred ca o are. Sunt situatii in care ea are o alta nevoie decat cred eu, iar castigul chiar si aici este ca se conecteaza cu propria nevoie. Cred ca nevoile prietenei mele au fost de intelegere, compasiune si apartenenta.

Tacerea este o cale puternica de comunicare iar ascultarea activa creaza punti intre oameni!

Propun persoanelor care participa la formarile NLP pe care le sustin urmatorul experiment: le arat un slide cu 2 masini pozitionate fata in fata ca si cum urmeaza sa aiba loc un accident. Impart persoanele in doua grupe, invit o grupa sa iasa pe hol, apoi comunic celor din sala: ”ce viteaza credeti ca aveau masinile in momentul CIOCNIRII dintre ele?” Celeilalte grupe spun: “ce viteaza credeti ca aveau masinile in momentul ZDROBIRII dintre ele?” Persoanele care au auzit cuvantul “zdrobire” au apreciat o viteaza semnificativ mai mare decat cele care au auzit “ciocnire”.

Care sunt acele cuvinte pe care ti le spui despre cum te vezi? Cand nu-ti iese ceva, ce spui despre tine? Cuvintele pe care le rostim devin ancore ce atrag cu ele schimbari la nivelul emotiilor. Daca imi spun ca sunt prost, mintea actualizeaza emotii pe care le-am trait de-a lungul altor experiente. Te invit sa transformi cateva cuvinte pe care le folosesti in unele mai utile…Sugestia mea e sa nu te duci pe opusul lor, de genul sunt speriat – sunt relaxat, sunt nervos – sunt calm, sunt obosit – sunt fresh. Nu putem pacali creierul nostru, iar daca e fortata aceasta inlocuire, nu cred ca va atrage o schimbare autentica.

Cum fac eu: nervos inlocuiesc cu tensionat

                       obosit inlocuiesc cu solicitat

                       trist inlocuiesc cu ingandurat, preocupat

                       speriat inlocuiesc cu vigilent.

Repeta-le 3-4 saptamani, mai ales cand realizezi ca iti vin in minte vechile cuvinte. Astfel, vei crea noi carari neuronale si creste probabilitatea sa te surprinzi spunand noile cuvinte si cu un alt evantai de emotii. Dupa aceste saptamani, poti sa mai plusezi un pic:

                       tensionat il inlocuiesti cu activ, ager

                       ingandurat il inlocuiesti cu centrat pe mine

                       vigilent il inlocuiesti cu atent.

Am lucrat la cabinet cu o persoana care avea o relatie defectuoasa cu tatal ei. Ce a ales sa schimbe a fost:

                       trecut cu joaca, copilarie, liniste

                       tata cu timp, iertare

                       tristete cu lectie, a fost

                       comunicare cu usor, independent, fluid.

Inchei prin a-ti aminti ca nu putem sa nu comunicam, nu putem sa nu influentam, nu putem sa nu gandim si putem alege cum comunicam, putem alege cum gandim, putem alege cum influentam!

Publicat in: nlp

Iti place acest articol? Aboneaza-te la RSS si citeste mai multe!