Adesea suntem tentati sa credem ca ceea ce ne inconjoara detine controlul asupra existentei noastre si ca mediul in care am crescut ne-a modelat asa cum suntem. Insa nu intamplarile din viata noastra ne modeleaza ci convingerile in legatura cu aceste intamplari. Oamenii isi dezvolta mult prea des convingeri limitative in legatura cu cine sunt (identitate) si de ce sunt in stare. Pentru ca nu au reusit in trecut, ei sunt convinsi ca nu sunt in stare sa reuseasca nici in viitor. Mai in profunzime se ascund sentimente de neincredere in propria persoana.

Oricare ar fi lucrurile pe care noi le consideram ca fiind obstacole in demersul de a ne atinge obiectivele, acestea sunt credinte si vin din perceptia noastra si nu din realitate. Obstructiile sunt create in lumea exterioara de credintele limitative prezente in mintea noastra.

Convingerile nu se bazeaza neaparat pe  un cadru logic de idei ci, dimpotriva, reactioneaza destul de slab la logica. O sa iti spun o istorioara legata de convingeri care, pe langa faptul ca este amuzanta, contine si modul in care convingerile ne influenteaza viata. Vorbesc despre acele convingeri limitative care ne fac sa nu dam tot ce este mai bun in noi.

• “Un psiholog trata un barbat care se credea cadavru. In ciuda tuturor argumentelor logice ale psihologului, barbatul isi pastra neclintita convingerea. Intr-o clipa de inspiratie psihologul l-a intrebat: ”Ce crezi, cadavrele sangereza?” Pacientul i-a replicat: ”Asta-i buna! Sigur ca nu sangereaza!” Cerand mai intai permisiunea pacientului, psihologul l-a intepat in deget si asa cum era de asteptat a curs o picatura de sange. Pacientul si-a privit degetul un timp indelungat dupa care exclama: ”Uau, si cadavrele sangereaza!”

Nu uita: cata vreme crezi ceva, creierul este pe pilot automat, filtrand orice informatie din jur si cautand punctele de reper pentru validarea convingerii, indiferent care ar fi ea. Mintea e cea care face din bine rau, care ne face nenorocit sau fericit, bogat sau sarac.

• Stii povestea milei in 4 minute? Sute de ani oamenii au fost convinsi ca este imposibil ca fiinta umana sa alerge o mila (1.609 metri) in mai putin de patru minute. Roger Bannister a reusit sa depaseasca bariera acestei convingeri extraordinare la Oxford in 1954. El a atins „imposibilul” nu doar prin antrenamente fizice ci si vizualizand cum depaseste recordul de patru minute, de atatea ori si cu o inalta intensitate emotionala, incat si-a creat repere foarte vii care au devenit un ordin indiscutabil pentru sistemul sau nervos de a obtine acest rezultat. Ca a depasit Roger recordul, putem spune: ok, se intampla. Ce m-a impresionat a fost ca alti 37 de alergatori au depasit recordul in acelasi an, iar in anul urmator, alti 300 de alergatori au reusit acelasi lucru. Reusita lui Bannister a schimbat o credinta universala, convertind imposibilul in posibil.

• Inca un exemplu de convingere limitativa generala: Doua femei implinesc 70 de ani si fiecare are o alta parere despre acest eveniment. Una dintre ele „stie” ca viata ei se apropie de sfarsit. Pentru ea saptezeci de ani de viata inseamna ca trupul e obosit si ca ar fi mai bine sa-si puna ordine prin lucruri. Cealalta hotaraste ca ceea ce este in stare sa faca la orice varsta depinde de convingerea pe care o are si isi stabileste un standard si mai inalt. Ea decide ca este ideal sa te apuci de alpinism la 70 de ani. In urmatorii 5 ani ea se dedica acestei noi aventuri escaladand unele din cele mai inalte varfuri ale lumii, pentru ca in prezent, la cei 90 de ani ai sai, Hulda Crooks sa intre in Cartea Recordurilor ca cea mai in varsta femeie care a escaladat vreodata muntele Fuji.