balance1

Maria, 29 de ani, este necăsătorită și locuiește singură într-un apartament. Are doi frati si o sora. Cu părinții are o relație bună. A absolvit liceul și facultatea de arte (muzică). Este cântăreață de muzică ușoară. Descrie ca având o copilărie frumoasă.

S-a adresat la cabinet pentru (starea actuală):

  1. Neîmplinire profesională (de 2 ani nu mai are niciun contract muzical);
  2. Faptul că nu este căsătorită și nu are un partener;
  3. Puțin sociabilă în ultima perioadă (de 6-7 luni);
  4. Fire sensibilă și influențabilă;
  5. Perfecționism.

Obiectivele stabilite în coaching (starea dorită):

  1. Clarificarea direcției profesionale, fie să continue să facă muzică, fie să se reprofileze în domeniul IT;
  2. Oferirea unor alte sensuri experiențelor trecute cu foștii parteneri și deschiderea emoțională către o posibilă nouă relație;
  3. Dezvoltarea mai multor relații de prietenie;
  4. Încredere, fire puternică și acceptarea sfaturilor altor persoane prețioase din viața ei, și totodată să ia deciziile cele mai potrivite prin filtrele ei decizionale;
  5. Sunt om.

Instrumentele NLP la care am apelat pentru conceptualizarea cazului au fost: raport, pacing și leading, calibrare, poziții perceptuale, meta-modelul pentru limbaj, metaprograme.

Intervenția popriu-zisă

  1. În a doua ședință am abordat clarificarea direcției profesionale. Ținâd cont de faptul că oscilează de ceva timp între aceste două părți, fie să urmeze muzica în continuare, fie să lucreze în domeniul IT, am abordat congruența la nivelul identității, o tehnică dezvoltată de Robert Dilts, care caută să unifice părțile aflate în conflict. Lipsa unei puternice motivații de a acționa într-un sens sau altul este explicată prin prisma acestui conflict, căci ambele părți au beneficii. E exact ca și cum s-ar lupta mâna stângă cu mâna dreaptă. Ba câștigă mâna dreaptă o luptă, ba mâna stângă o alta, însa ideea esențială este că ambele sunt ale noastre. Atâta timp cât dorim să îndepărtăm o parte din noi, ea va reveni în mintea conștientă cu o forță cel putin egală cu cât revenea până atunci. E mecanismul firesc de ecologie a minții noastre.

În prima etapă am identificat ce au să-și reproșeze părțile.

Reproș IT către muzică:

  • Depinzi prea mult de alții. Ține de cum te consideră subiectiv ceilalți oameni, impresari, persoane din televiziune sau radio, etc.,
  • Șanse mici în domeniu. Nișa mea muzicală nu prea se mai caută,
  • Dacă mergi pe drumul ăsta, s-ar putea să fii expusă compromisurilor,
  • Trebuie să reziști presiunilor, să ai obrazul gros.

Reproș muzică către IT:

  • Stai mai tot timpul la calculator,
  • Singură,
  • Muncă repetitivă, cam același lucru zilnic.

A identificat apoi ce resurse deține fiecare parte, și care să le dăruiască celeilalte părți.

Muzică către IT – resurse oferite prin asociare pe linia timpului – partea creativă și visătoare, mulțumire.

IT către muzică – resurse oferite prin asociere pe linia timpului – curajul că poate finaliza ceva, încredere.

                                   Untitled...

Apoi am căutat valoarea pozitivă din spatele ambelor părți. Ce a descoperit clienta este starea de împlinire. A conștientizat că ambele părți doresc să-i aducă împlinire, doar modalitățile de realizare sunt diferite.

Această intenție pozitivă comună de împlinire este întărită și de exercițiul stabilirea ierarhiei valorilor proprii, în care valoarea de împlinire se regăsește în primele 3 valori prețioase pentru clientă. Interesant este că împlinirea vine la acest exercițiu din viața personală și nu din cea profesională.

Untitled..

Aici ca un ultim pas al integrării celor două părți, am facilitat colapsarea vizuală, prin care s-a creat unificarea lor. A fost e experiență tare profundă, observând cum pe masură ce unifica cele două părți, respirația devenea mai lentă, poziția corpului mai dreaptă (care până atunci era înclinată fie în partea stangă, fie în partea dreaptă, în funcție de zona cu care se asocia), împreunarea mâinilor și lacrimi…

Untitledju

Cred că scopul tehnicii de unificare a părților aflate în conflict nu este de a întări o parte în detrimentul celeilalte, ci de a oferi libertatea clientului să ia o decizie conștientă, oricare dintre cele două variante, înțelegând că ele duc la satisfacerea aceleiași nevoi de bază.

2. Cu privire la cel de-al doilea obiectiv, de clarificare a fostelor relații sexual-emoționale, am utilizat tehnica schimbarea istoriei personale, dezvoltată tot de Robert Dilts.

Ce am descoperit mergând înapoi pe linia timpului, a fost ca la 20 de ani, în perioada studenției, a fost “învăluită și sedusă” de un bărbat mai mare, care apoi a dus-o într- camera și a deteminat-o psihologic să intretina relații sexuale, atât cu el cât și cu un prieten de-al lui. Resursele pe care consideră că ar fi avut nevoie în acele momente, resurse pe care le are în prezent, sunt maturitatea emoțională și puterea de a spune nu.

Trăind asociat prin procesul ancorării aceste resurse, a dezvoltat un alt sistem de crezuri cu privire la relația cu bărbații: “sunt și bărbați sinceri”, “având încredere în ei, se vor apropia și ei de mine”, “avem atât de multe să ne oferim”.

Am mai aplicat în acest punct și terapia fobiilor împreună cu swish pattern, precum și 2 ședințe de wingwave coaching, pentru ventilarea emoțiilor.

3. Pe partea de sociabilitate, am dezvoltat împreună un plan comportamental de expunere progresivă la întâlnirea cu tot mai multe persoane.

Pașii au fost: să sune 4 persoane cunoscute pe săptămâna și să vorbească cel puțin 2 minute, să iasă la o cafea o dată pe săptămâna, să se ducă la o sală de sport în care să cunoască persoane noi. Pentru menținerea motivației în a face cele propuse am utilizat generatorul de noi comportamente, schimbarea monologului interior, ancorare în stări resursă, conectarea frecventă cu propriile valori, stări de transă ericksoniene.

Surprins plăcut am fost când am observat dinamica schimbării, încât în acest stadiu al coaching-ului, obiectivele 4 și 5 au fost influențate de cele realizate până atunci, încât nu a mai fost necesară abordarea lor. Chiar că ele sunt sistemice, și atrăgând schimbări la unul, două obiective, inevitabil apar schimbări și la celelalte.

Menționez că oricât susțin unii autori că procesul de coaching explorează doar prezentul și viitorul, și că e diferit de consiliere și psihoterapie, tocmai prin necentrarea pe trecut, aproape la toate cazurile cu care am lucrat, abordarea trecutului devine necesară pentru a trăi mai bine în prezent și viitor. Diferența o văd mai degrabă în abilitatea NLP-ului de a extrage ce e mai bun din trecut, chiar din experiențele dureroase, de a reformula cele întâmplate, proiectând resursele în viitor. Îmi amintesc ce-mi spunea Jerome Chidharom, că și psihoterapia, și consilierea sunt de fapt coaching. Căci explorează partea pozitivă din oameni.

 Untitled

Publicat in: coaching

Iti place acest articol? Aboneaza-te la RSS si citeste mai multe!