In cei 9 ani de activitate ca psiholog clinician si psihoterapeut intr-un spital de psihiatrie, folosirea cuvantului hipnoza a starnit la pacientii mei cele mai variate reactii: de la teama, neincredere si suspiciune, argumentate de o incarcatura mistico-religioasa, pana la speranta ca poate trata orice suferinta, de natura psihica si somatica. In tratatele de psihologie si psihoterapie, circula o serie intreaga de teorii si definitii ale hipnozei. Ce inteleg eu prin hipnoza? O stare de constiinta modificata prin care sugestiile transmise de hipnoterapeut sunt prelucrate la nivel inconstient, evadand din labirinturile intortocheate si credintele limitative ale mintii constiente.

De exemplu, daca ii transmit unei persoane care sufera de depresie aflata in stare de veghe ca de maine se va simti din ce in ce mai bine, constientul va anula imediat aceasta sugestie. Imi va spune ca “nu mi se intampla nimic bun in viata incat sa ma simt mai bine” sau “viitorul meu e intunecat, nu vad sa apara vre-un fir de lumina”

In timpul transei hipnotice, activitatea constientului este intrerupta. Cercetarile  neuropsihologice au demonstrat ca emisfera cerebrala stanga (sediul logicii, ratiuni dar si iratiunii, criticii) este dezactivata. Paralel, are loc o stimulare tot mai intensa a emisferei cerebrale drepte (sediul emotiilor, sentimentelor si resurselor interioare inconstiente). Astfel, se deschide poarta catre inconstient. Iar sugestia de mai sus capata alte sensuri si semnificatii caci inconstientul prelucreaza informatia fara a pune intrebari, fara a cauta argumente si contraargumente. Iar surprinzator este ca persoana incepe sa cunoasca de maine stari din ce in ce mai bune…

Hipnoza nu este un fenomen supranatural, nu presupune puteri paranormale din partea hipnoterapeutului, ci este o realitate psihologica construita, similara relaxarii profunde sau starilor meditative specifice culturilor orientale. Fenomene asemanatoare celui hipnotic intalnim adesea in viata cotidiana. Tuturor ni s-a intamplat ca atunci cand vizionam un film sau citim o carte captivanta sa nu mai auzim cand cineva ne striga sau suna la usa. Timpul capata alte dimensiuni, atentia devine focalizata pe un singur stimul (filmul sau cartea) cu o pendulare frecventa catre lumea interioara. Chiar si fenomenele de reverie in care ne lasam absorbiti de propriile ganduri si imagini, cand ne transpunem in locuri imaginare, pot fi descrise ca asemanatoare autotranselor hipnotice.

Cred ca cea mai importanta diferenta dintre starile de transa cotidiene si hipnoza practicata de un profesionist in sanatatea mintala (psiholog clinician sau psihiatru) o reprezinta structura clara a sugestiilor transmise clientului, mesajele bine formulate si directionate in functie de obiectivele terapeutice. Caci si momentele in care ruminam asupra gandurilor negative si pesimiste reprezinta tot o forma de transa…

Pot fi si eu hipnotizat? Milton Erickson (parintele hipnozei moderne) afirma frecvent ca toti oamenii normali pot fi hipnotizati. Din moment ce hipnoza reprezinta o forma speciala de comunicare interpersonala, conditia pentru cufundarea in transa consta intr-o atitudine deschisa de cooperare si curiozitate. Doar unele persoane care sufera de probleme psihologice severe pot fi mai greu hipnotizati. Si tin sa accentuez ca nimeni nu poate fi hipnotizat impotriva vointei lui.

Are hipnoza contraindicatii? Erickson spunea ca hipnoza nu are efecte nocive: “nici un hipnotizator experimentat nu a postulat existenta unor efecte secundare nocive”. Mai degraba sunt unele aspecte ale personalitatii terapeutului care ar putea influenta negativ efectele hipnozei. Deci unele efecte negative tin de personalitatea hipnotizatorului si nu de fenomenul hipnozei. Din experienta personala pot mentiona ca sunt mult mai rezervat in aplicarea hipnozei la persoanele care sufera de tulburari psihotice grave (schizofrenie, tulburare afectiva bipolara, schizo-afectiva), precum si la persoanele cu suferinta neuronala de tip epileptic sau cu deficiente mintale. Un prim argument ar fi dificultatea in a stabili o relatie terapeutica echilibrata. Apoi, o caracteristica a schizofreniei este disocierea personalitatii. Ori, hipnoza utilizeaza si sugestii de disociere constient-inconstient, ca apoi sa reorganizeze armonios viata interioara. Si poate exista riscul ca la persoanele cu schizofrenie sa se accentueze acesta disociere. Concluzionez ca, cu exceptia tulburarilor psihiatrice grave, hipnoza clinica nu are contraindicatii.

Multi clienti imi vin la cabinet cu teama de a nu pierde controlul in timpul hipnozei. Dupa ce vei experimenta o astfel de stare, vei fi tot mai convins ca singura persoana care detine controlul asupra propriei vieti in hipnoza esti tu. In timpul transei iti controlezi si mai bine starile emotionale, astfel ca daca te afli sub influenta cuiva, doar tu esti acela.

S-au vehiculat mituri despre cine stie ce ii poate spune sau face hipnoterapeutul clientului in timpul transei hipnotice, sau sa descopere ceva demult ascuns. Insa, cercetarile psihologice si practica clinica arata clar si unanim ca in fata oricarei sugestii care intra in contradictie cu sistemul de convingeri si valori ale clientului, acesta va iesi imediat din transa, rejectandu-le complet. Hipnotizatorul este mai degraba un ghid care faciliteaza procesul hipnotic.

Etichetat cu:

Publicat in: hipnoza

Iti place acest articol? Aboneaza-te la RSS si citeste mai multe!